moda si fronda

  
A fost cu adevarat un revolutionar. A transformat haina in costum, manechinul in personaj,
 fotografia de moda in poveste, prezentarea in spectacol si moda in arta de sine statatoare.
A facut studii tehnice, pasionat fiind de arhitectura si sport, dar dupa ce l-a intalnit pe Balenciaga
 a hotarat sa urmeze calea designului vestimentar si a lucrat un deceniu in atelierele acestuia,
 dupa care a deschis propria sa casa de moda. In anii ‘60 a inovat incontinuu. Linia hainelor,
accesoriile, atitudinea manechinelor, defilarile de moda, totulanunta o noua era in creatia de profil.
 A introdus mini jupa concomitent cu Mary Quant, a generat un stil futurist Space Age,
 a geometrizat detaliile, a creat rochia trapez, pantalonii cu talia joasa, salopeta-combinezon,
cu alura de costum de cosmonaut, bluzonul negru de scai (reluat ulterior de Sharon Stone in Casino),
 cizmele scurte fara toc etc. etc. Tot repertoriul modei contemporane! In 1972 a creat costumele pentru Olimpiada de vara. S-a extins in accesorii, moda masculina, parfumerie, decoratii interioare si a devenit cel mai copiat, imitat, plagiat designer. Un inspirator pentru toate generatiile care au urmat. si un nume de patrimoniu in Franta.

O jumătate de secol de creativitate în domeniul modei stă în spatele acestu adevărat titan.

 Este considerat cel mai celebru francez alături de B.B. şi Cousteau. Un îmblânzitor al ţesăturilor – aşa

 s-a autodefinit. “Un arhitect al costumelor” şi „un inginer al hainelor”, un manager de excepţie,

un intreprinzător şi investitor de anvergură internaţională. A colaborat cu Cocteau, Visconti, Pasolini şi

Zefirelli. A ucenicit timp de doi ani la Dior apoi în 1953 a uimit asistenţa cu o colecţie extrem de inovatoare. Modă cinetică, simplitate modernă, croieli indemodabile.  Geometrii şi volumetrii ingenioase, alură space –age.

A primit Degetarul de aur. A devenit ambasador UNESCO şi a primit titlul de

Cavaler al Legiunii de Onoare.

 A produs confecţii pentru femei, bărbaţi şi copii, accesorii, parfumuri, ceasuri, decoraţii interioare,

costume de teatru şi film, şi a creat un adevărat imperiu prin vânzarea de licenţe de fabricaţie.

A împânzit lumea cu reprezentanţe din Cuba până în Rusia, din Albania până în Japonia.

A scris cărţi , a creat un centru expoziţional de referinţă, numit Espace Cardin, care numără deja

trei decenii de activitate culturală în domeniul tuturor artelor (interferenţe).

 

 

 

S-a născut în familia unui croitor italian, stabilit în sudul  Franţei. La 25 de ani lucra deja pentru Balenciaga.

Iar mai tarziu s-a angajat la Courreges. In 1965 reuşeşte, susţinut de Sonja Knapp

să-şi deschidă propriul atelier. In 1973 lansează parfumul Diva.

 Inspirat de culorile şi asocierile de materiale şi imprimeuri ale nomazilor din Provence îndrăzneşte

în anii 80 să propună femeilor de afaceri, sacouri multicolore  sau rochii în care desenele florale

sunt asociate cu dungi sau buline mari, într-o formulă originală, care va deveni emblematică pentru

Casa Ungaro. Tot el propune vedetelor, pentru covorul rosu ţinute colorate foarte intens.

Va urma o asociere cu Salvatore Ferragamo în 1996, prilej cu care va apare o linie nouă de accesorii

(marochinărie) şi mai multe parfumuri. Dar în 2005, brandul este cumpărat de un arab de origine

pachistaneză. În 2000 maestrul s-a retras spre cariera universitară, pentru podium urmând

să lucreze Gianbattista Valli, apoi Peter Dundas, iar acum Esteban Cortazar.

Poet, pictor, fotograf, designer şi manager de succes, Jean Charles Castelbajac
 e vlăstarul unei familii aristocrate din Franţa.
A ales să se dedice filozofiei şi artelor pentru ca la un moment dat să constate
 că moda îi aduce totuşi, cele mai mari satisfacţii.
Din 1975 are propria sa casă de modă. A început cu vestimentaţia sport. 
El este cel care a introdus cu curaj, mai târziu, în haute couture o paletă coloristică şocantă.:
 rosu, galben, verde şi albastru în nuanţe intense, combinate cu alb, în acelaşi produs.
Mâneci, buzunare şi revere colorate diferit, imprimeuri umoristice, linii adolescentine,
 asimetrii fun, cubul Rubik transformat în poşetă, iată un repertoriu extrem de original,
cu care creatorul i-a câştigat în primul rând pe tineri.

De o creativitate debordantă, Franco Moschino s-a născut la Milano, în 1950. Dacă ar fi trăit mai mult, astăzi  ar fi eclipsat o bună parte a celor ce fac modă de top. Mustăcios şi chel, într-o vreme în care barbaţii asumau greu această condiţie, apare în acest portret cu perucă blondă, având o alură de Dali. Pictor şi el a lucrat pentru diferite ateliere, între care şi  Versace, pentru a-şi putea finanţa studiile la Academia de Arte. Tot mai atras de modă continuă să lucreze pentru Versace între anii 1971- 1977.

 E tot mai interesat de fotografie şi publicitate, dar crează şi în domeniul marochinăriei. Abia la începutul anilor ’80 reuşeşte să-şi deschidă şi ulterior să dezvolte propriul atelier. Primele sale colecţii aduc suprarealismul în modă. Imaginează imprimeuri cu fotografii sau grafisme uriaşe, propune interesante suprapuneri de ţesături, lansează genţi ornamentate cu logoul Moschino, realizat din metal, experimenteză mult în domeniul editorialelor de modă, cu imagini şocante. Lansează un parfum, crează haine şi pentru bărbaţi. Impune un stil funky, plin de ironie. Este primul care vorbeşte de moda ecologică şi în 1994 lansează o colecţie Ecouture.

A  murit în urma unui atac de cord, la numai 44 de ani.

Ditre cei trei frati calabrezi, mijlociul era cel cu adevărat înzestrat  pentru artă.

După ce îşi dovedise cu prisosinţă, aptitudinile în atelierul de croitorie al mamei, încă din  adolescenţă, la 25 de ani Gianni Versace ia drumul Nordului, şi  îşi caută afirmarea la Milano. Lucrează pentru Genny şi Complice (haine de piele) dar ştie că poate mai mult. Aşa că pentru prima colecţie în nume propriu  organizează o lansare cu fast. Face parte din generaţia nouă, de  după război, care întelege perfect, importanţa marketingului în modă, precum şi rigorile creerii unui brand.

Pasionat de artă valorifică în tot ceea ce face, comorile antichităţii, dar şi noutăţile abstracte. Colaborează cu fotograful Richard Avedon şi asta contribuie mult, la crearea unei imagini proprii, pentru atelierul şi domeniile sale de creaţie, ce se vor extinde vertiginos. Incă din 1979 face colecţii atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, lucrează scenografie, decoratiuni interioare şi se interesează de zona parfumurilor. Face modă de avangardă.. Se adresează în special tinerilor (linia Versus) şi se preocupă în mod constant, de o sinteza artelor pentru promovarea tuturor realizărilor sale. Colaborează cu Maurice Bejart (baletul Dyonisos), dar şi cu Elton Joh, sau Madona. Foloseşte aproape în exclusivitate, manechine de top Expune la Victoria and Albert Museum şi la Metropolitan subliniind mereu legătura dintre modă şi toate celelalte art . In 1995 se mută în S.U.A. Iar în vara anului 1997 e asasinat de un travestit dezaxat. Dupa moartea sa o indemnizatie consistenta, lunara  a a ramas partenelului de viata Antonio, designer care are o Casă de Modă şi cea mai mare parte a imperiului creat, nepoatei Allegra, fiica Donatellei.

 Rochiile Versace sunt fluide, semitransparente, multicolore, senzuale, extrem de feminine. Stil pe care, în mod firesc îl continuă astăzi, sora lui.

Născut în Lombardia, Valentino a înţeles repede că moda se face la Paris. Părinţii îl susţin să facă studii în capitala Franţei. Lucrează pentru Balenciaga şi cu Guy Laroche. După care se întoarce la Roma, în 1959. Specializat în crearea rochiilor  de seară obţine  uşor comenzi de la femei celebre, precum Elisabeth Taylor. Organizează adevarate spectacole de modă la Palatul Pitti din Florenţa, pentru promovarea colecţiilor sale. După moartea preşedintelui Kennedy începe să creeze ţinute pentru ex-prima doamna a S.U.A., inclusiv rochia de la nunta acesteia, cu Onasis.

 Deşi a avut un lung parteneriat homosexual cu asociatul său în afacer, la un moment dat a fost inspirat şi chiar îndrăgostit de actriţa Marilu Tolo.

Foarte conservator în viziunea sa despre modă a promovat eleganţa luxuriantă, adresându-se aproape exclusiv divelor. Stilul său este glamour şi constant dominat de accente retro. El este cel care a înfrânt reticenţele multor, pentru a impune roşul în ţinutele sofisticate, de seară. Creaţiile lui, considerate de unii, prea inchistateîn atmosfera anilor30- 40 sunt perfecte pentru covorul roşu. De aceea este preferatul actriţelor în vogă, printre care şi Gwyineth Paltrow.

Acoperit de premii şi glorie, după 45 de ani de muncă, designerul s-a retras din activitate la sfârşitul anului 2007.

Genial, homosexual, ochelarist, timid, depresiv şi foarte bolnav, în ultimii ani de viaţă. Unic prin tot ceea ce a inovat în domeniul modei. Şi nu au fost putine lucruri. Amintirile şi nostalgia Oranului natal se regăsesc mereu în opulenţa strălucitoare a rochiilor de seară pe care le-a imaginat. Materialele grele, luxuriante cu fir metalic, broderiile sofisticate încărcate de pietre preţioase, mătăsurile foşnitoare amintesc deopotrivă  Orientul celor 1001 nopţi, dar şi de Magreb, precum şi de misterioasele unduiri ale stepei , caci designerul s-a lăsat inspirat la un moment dat de Baletele Ruse. Tot el a compus pentru femeia modernă un set de piese vestimentare dedicate iniţial călătoriilor în deşert . Safari a devenit între timp un stil urban chic cu numeroase variante functionale, un fel de uniformă a femeii active care agreează naturaleţea şi simplitatea. Ca să nu mai vorbim de costumul în trei piese : jachetă, vestă pantalon, care a consacrat eleganţa stilului masculin- feminin pentru reprezentantele sexului frumos care se implică în afaceri. Muza de o viata a fost actrita Catherine Deneuve.  dar l-au inspirat si Loulou de la Falaise sau Laetitia Casta. Yves Saint Laurent a pus şi rochia – o piesă de rezistenţă în garderoba feminină, în tiparele unei simplităţi cuceritoare, de o modernitate imbatabilă. Spirit nelinistit, permanent creativ, el a lăsat în urmă o operă cu deschideri interesante spre toate artele şi cu soluţii vestimentare ingenioase, permanent valabile.

 

S-a nascut intr-un sat din nordul Spaniei si a crescut in atelierul de croitorie al mamei. Ramas prea curand orfan de tata, pleaca la Madrid pentru a invata croitoria. Talentat fiind isi fidelizeaza foarte repede o clientela de elita si isi deschide un atelier cu magazin la San Sebastian, localitatea unde familia regala a Spaniei obisnuia sa-si petreaca vacantele. Devine un nume in tara sa, dar hotaraste sa-si caute deplina consacrare la Paris, unde pleaca in 1937. Se specializeaza in rochii de seara si genti. Il vor inspira cele mai frumoase femei ale vremii, printre care si printesa Grace de Monaco pentru care a lucrat.
Spectaculozitatea tinutelor pe care le semneaza uimeste si incanta. Se adapteaza apoi usor schimbarilor intervenite in moda dupa razboi si inoveaza continuu, devenind maestru pentru multi dintre designerii care vor avea succes mai tarziu. Toata  lumea modei il considera un perfectionist. In 1953 creeaza celebra jacheta balon, cu maneci bufante, iar in 1957, rochia baby doll, care va fi apreciata mai ales in America. Astazi, casa de moda care ii poarta numele continua sa fie respectata si sa aiba succes.