Spectacolul modei s-a impus si dezvoltat pretutindeni in lume, in stransa relatie cu publicatiile de profil.
Jurnalistii comentatori de moda nu pot organiza tagma creatorilor. Rolul lor e sa informeze, sa popularizeze valorile (daca e cu putinta, in mod dezinteresat !) sa formeze gustul public, sa inlesnesca (dincolo de reclama), alegerile corecte.
E greu de inteles si mai ales de descris, cum se petreceau, cu numai 10-15 ani in urma, lucrurile in Romania.
Ne existand marile reviste occidentale si nici publicatii pe hartie lucioasa, nu existau, oricat de greu ar fi de accceptat astazi, asa ceva :) , nici coperti cu Mihaela Radulescu, sau Andreea Marin. Nici ziaristi, pe care sa ii preocupe in mod constant fenomenul, nici stilisti care sa alerge prin magazine dupa haine, pentru editorialee de tendinte, nici publicitate la cosmetice, etc.
Recitind acum cateva taieturi din ziare, care faceau referire la Magia Modei si la alte cateva manifestari, prezentari, din acea perioada, constat ca totul era si de ras si de plans, in acelasi timp. Ignoranta aproape totala, jurnalism diletant, rautati gratuite, generate de inceputurile presei tabloide, care nu stia inca, bine cum sa genereze subiecte de scandal. Fotografii proaste si semnaturi de care, dupa 1995 nu a mai auzit nimeni. Pot enumera doua exceptii, in afara celor premiati la Magia Modei : Luana Mitran, care face acum televiziune, cu rezultate foarte bune si Liliana Levintza, care a virat spre monden.
In 1995 a aparut
Dialog textil, o revista prea tehnica pentru marele public, dar absolut necesara pentru breasla.
Si pe plan international aveau loc schimabari de situatie si de mentalitate, cu un decalaj cam de 10-15 ani fata de Romania. Croitorii de lux erau scosi din anonimat. Numiti
creatori de moda, deci artisti, deveneau subiect de presa si deci vedete. In atelierele lor incepeau sa lucreze tineri cu studii de specialitate, designeri care ulterior se desprindeau de maestrul initial, incepand sa-si construiasca propriul brand, iar manechinele incepeau sa fie cunoscute cu numele propriu intreg si sa rivalizeze in notorietate cu vedetele marelui ecran. Nimic din toate acestea nu putea avea o reflectare normala si la noi in tara, fara suportul unor publicatii corespunzatoare .
Imi aduc aminte reactia disproportionata, pe care a avut-o
Petre Buzoianu (fotograf roman, care lucra de multi ani la New York, in domeniul modei ). Venit ca si alti romani emigrati, dupa revolutie in tarisoara mama, pentru a mai lua ceva energie, ceva seva, pentru a vedea daca se poate pune de o afacere el era nemultumit ca lucrurile se misca prea incet ca bietii lui conationali sunt prea ramasi in urma etc. A fost invitat sa faca parte din juriu, la cel de al doilea Festival National de Moda. Festivalul era o afacere, in care era implicata agentia EVex, Evenimentul zilei 7 ABC, toate fiind legate de domnul Carciog. Presedinta juriului era (normal pentru Romania de ieri si de azi) doamna Gabriela Carciog. Si normal pentru Romania de ieri si de azi, doi romani adunati la un loc nu se puteau intelrege usor. La Paris, doamna reusise, dupa un shopping consistent sa cunoasca prin intermediul unor romani plecati mai de mult, lume din zona modei si astfel obtinuse venirea lui
Lapidus junior la Bucuresti. In juriu mai adusese pe Giani Portman, fost manechin la Venus, stabilita in strainatate si care cred ca venise la vanatoare de aspirante, si Dominique Cafin, de la Ford Models. Din Tara alesese pe Catalin B. de la Casa de moda Europa , care a avut si un show in afara concursului si pe Liviu Ionescu, fost manechin si el, care avea o agentie de modele.
Adrian Oianu si cu mine ajunsesem acolo pe filiera Tatulici, care voia sa fie astfel reprezentata si creatia de moda, respectiv presa, asa zis de specialitate. Asa cum a declarat mai tarziu, in
Dialog textil, pe fotograful Buzoianu ( care, desigur vazuse si pozase mai multe prezentari de moda celebre, decat noi toti romanii de acolo la un loc ), il enervau foarte multe lucruri. Organizarea proasta, Palatul Parlamentului, noi astia, care
ne dadeam importanti (am citat ) si care pentru el eram nimeni,
Botezatu, care statea pe capul lui Lapidus ca sa dea premiu cui voia el (am citat din nou ). Omul nu intelegea de ce nu avem manechine profesioniste, de ce nu avem staif, de ce nu avem bani, etc. Excelent fotograf ! A murit din pacate, in 2005, la numai 52 de ani. Mai era si roman pana in maduva oaselor. Unul plin de orgoliu si temperament .
Dupa ce, in urma unor indelungi dezbateri clasamentul o punea pe primul loc pe Venera Arapu, pe locul doi, Casa Stavros si pe trei pe Elena Perseil au inceput presiunile ca sa fie acordat un premiu si pentru ADESGO. Organizatorii nu voiau sa mai incarce cheltuielile cu alte premii. Eu insistam ca daca ar mai fi de dat al patrulea premiu, el ar trebui sa merga catre o tanara, nici nu mai stiu acum cum se chema, dar era studenta la Academie. Omul s-a enervat si a zis ca se retage din juriu. Discutiile deveneau din ce in ce mai penibile. Spectacolul romanesc pentru Lapidus era cel de care si alti straini probabil au mai avut parte. Buzoianu a plecat de la restaurantul Odobesti ( important cum se va vedea pentru viitorul unei anumite parti a modei romanesti ). Eu am inteles ca orice am face, organizatorii si mai ales CB care adusese o parte din sponsorizare vor avea castig de cauza si tot ce am putut obtine a fost sa nu se acorde Marele premiu, pentru ca in final el risca sa ajunga la ADESGO, ( lenjerie si desabieuri, vinilin metalizat, blanita sintetica si plasa,un SF pentru sex shop ), ci patru premii diferite, egale, fiecare avand justificarea lui.
Iata o fotografie cu Adriana Lima, facuta de Petre Buzoianu. Altele se pot vedea pe www.cafefashion.com.
Dialog textil a beneficiat multa vreme de fotografii sub semnatura lui. Articolele fiind scrise de Cristian Crisbasan, Adriana Tudorache, Vera Alecu, Mihaela Lazea.
Mai jos se poate vedea un colaj din care reiese ca nici Buzoianu cat era el de versat nu a observat asemanarea pana la identitate dintre o piesa purtata de Eugenia Enciu pentru Casa Europa si colectia lui
Thierry Mugler din 1987, imagine peste carea m dat absolut intamplator. Asa incepea lunga serie de aplauze pe care cei neavizati le acorda si astazi Fake-urilor. chiar daca atunci se pare ca nu a inteles exact Buzoinanu, eram de partea celor ca Venera, Elena si Adrian si asa am continuat sa fiu, ca jurnalist comentator de moda .
