moda si fronda

Catre sfarsitul anului 1994 Ruxandra Piciorus (astazi Lungu) a creat la Casa de cultura a studentilor cercul Vestiment si a initiat prima editie a Festivalului de creatie vestimentara studenteasca. O initiativa de salutat. Lumea modei era in fierbere. Emulatia creatore ii prinsese mai ales pe cei tineri. Perspectivele pareau roze.
Tot in acea perioada a avut loc si o a doua editie a Festivalului National de Moda. Invitat special : Olivier Lapidus - un necunoscut, la acea data, pentru romani. In concurs, printre numerosi altii, cu o colectie facuta in colaborare cu ADESGO (Daniela Busuioc), dar si in juriu (?!?) - Catalin B. In afara concursului o colectie Casa Europa. Dezbaterile au fost lungi si obositoare. Juriul era de asta data, mult prea eterogen. Lapidus incerca sa fie politicos, intelegea ca organizatorii au felurite interese, dar si criterii care bietului om ii scapau. Colectiile din concurs erau si ele foarte inegale. Totusi prezenta studentei Venera Arapu impresionase publicul, cea mai mare parte a juriului si mai ales pe Lapidus, care era in acea perioada preocupat de diferitele tehnici de imprimare. Colectia Venerei era una de imprimeu. Foarte unitara, foarte expresiva si foarte diferita de ale celorlalti participanti, prin nivelul conceptual, estetic. In cele din urma i s-a acordat Premiul Special. Dar a fost si o lunga lista de premii, care acopereau obligatiile, sau orgoliile de tot felul, ceea ce m-a determinat sa-mi promit a nu mai face parte din jurii asemanatoare, pe viitor.
Se conturase acolo, destul de evident prapastia, care avea sa devina tot mai mare intre absolventii cu studii de specialitate si intreprinzatorii veniti din alte zone, mai mestesugaresti, ale creatiei vestimentare. Nu existau insa, de loc, delimitarile firesti, ce ar fi trebuit sa se faca, intre productia unor ateliere de croitorie, industria confectiilor, productia artistica de unicate, sau activitatea de cercetare si moda ca experiment.

Desen daruit de Olivier Lapidus in1994


Tema pe care am propus-o la Magia Modei 1995 afost : Conditia tanarului creator de moda, in Romania. Si am invitat in dezbaterea televizata, tineri creatori, unii premiati la Festival, altii cu rezultate notabile pana atunci : Catinca Roman, Venera Arapu, Mihaela Ilinca, Emil Dimofte, Octavian Jurma. Manifestarea a prilejuit debutul tinerei studente Crenguta Eftimescu, de la Cercul Vestiment. Au mai fost prezentate micro-colectii ale celor prezenti la dezbatere si o colectie a IMOD, care a fost gazda evenimentului. S-au acordat premii : Doinei Levintza pentru initiativa de a crea Fashion Club, Ruxandrei Lungu pentru initierea Festivalului studentesc de moda si companiei Evex pentru sansa data unor tineri creatori, de a se remarca la Festivalul National de moda. Presa a fost impresionata de variatiunile pe tema baby doll ale Crengutei Eftimescu, de rafinamentul noii colectii prezentate de Catinca Roman si mai ales de exercitiile avangardiste, pe teme spatiale (SF), semnate Emil Dimofte. Sa pariem pe tineri era indemnul pe care l-am lansat cu acel prilej dar prea putini pareau totusi, cei care, investind in crearea unor ateliere sau chiar case de moda nutreau convingerea ca ar trebui sa angajeze si un designer cu studii de specialitate .
La a treia editie si ultima, a Festivalului National de moda, desfasurat la Palatul Parlamentului nu am mai facut parte din juriu. Invitat secial a fost Paco Rabanne. Ovidiu Buta face o confuzie in cartea lui, Victima modei, acolo unde vorbeste despre Moda mea. La acea editie, premiul publicului (?) a fost obtinut de Mihaela Craciun, iar Marele Premiu si o bursa oferita de Paco Rabanne a mers catre colectia IMOD, respectiv catre Octavian Jurma. Bugetul manifestarii a fost urias. Protipendada multumita. Atunci a incoltit cred, in mintea unora, gandul ca sub pretextul modei poti invarti fel de fel de afaceri. Totul e s-o faci pe picior mare .
In ceea ce ma priveste am organizat si comentat, la Institul Francez, noile colectii ale unor tineri prezenti la Magia Modei, in incercarea de a-i face mai cunoscuti presei si publicului. E vorba de Adrian Oianu si Venera Arapu .

In 1994 agitatia a inceput sa creasca in jurul modei, ca spectacol. Unii au inceput sa vada in asta un bun suport de imagine. Altii au intuit potentialul afacerii. Studentii si profesorii de la Academie au inceput sa spere ca mediul in care pot evolua se va schimba. Unii erau interesati de prezentatoare si nu de haine. Au aparut scoli de manechine. Se faceau importuri de tesaturi, care stimulau fantezia croitoreselor .
Ziarele, radioul si televiziunea au constatat si acceptat ca spectacolul modei aduce rating. Brusc au inceput sa apara Case de Moda : Europa, Bogart, Milea, Intermelody, Stauros, Modstar, Couture Meme, Romanitza, etc.
Cei care scriau despre moda nu se profilasera inca pe monden. Majoritatea numelor care semnau comentarii pe marginea prezentarilor de moda, atunci au disparut intre timp, din presa. Erau si destui veninosi, care habar nu aveau despre ce vorbesc si nici nu pareau interesati de incurajarea valorilor autohtone . D-nul Cristoiu tocmai punea bazele viitoarei prese de scandal, trecand de la Zig-Zag la Evenimentul...
Am ales, in acel an sa dedic Magia Modei ,creatiei inspiratae de valorile traditionale, romanesti. Era un gest reflex la invazia de turcisme, care sufocau strada si perverteau gustul romanului catre kitsch-ul cosmopolit.
Spectacolul a avut loc la Teatrul Nottara. Tema a fost :Traditie si inovatie in creatia vestimentara contemporana, de la noi .
Am inserat in prezentare momente de dezbatere si momente de teatru, sustinute de actritele Lucia Muresan si Tania Filip. Criticul de arta Olga Horsia a facut o pledoarie interesanta privind preluarea unor elemente din arta populara in moda. Concomitent cu dispretul romanilor (in acea perioada) pentru folclorul autohton, in strainatate, Kenzo si ulterior Yves Saint Laurent isi inobilau colectiile, cu ii romanesti!
Asa ca, in spectacol, la Magia Modei 1994 am adus costume populare vechi, autentice si creatii noi, de la Romartizana. Tanarul designer, la debut a fost Luminita Toia , despre care numai stiu prea multe azi, dar care cred ca are un atelier de confectii, inca.
Receptiva la sugestiile unora, dar mai ales pentru ca la vremea respectiva, conditia de manechin era privita cu oarecare rezerve am acordat trei premii de excelenta unor prezente remarcabile, pe podiumurile de prezentare, inainte si dupa '89: Eugenia Enciu (a lucrat pentru Europa, apoi pentru Schrotter, iar acum are propriul sau atelier), Ioana Nita (a lucrat pentru Anais) si Anisoara Bujor Verdes (care fusese imaginea Adesgo si apoi a lucrat pentru Bogart). Spectacolul a fost preluat, ca si cele anterioare, de TVR.

Cum spuneam, gustul pentru moda se accentuase. La cteva zile dupa Magia Modei a avut loc prima editie a Festivalului de Moda, organizat de Artexim si Compania Evex. Producator Trustul Expres. La originea evenimentului stand , cum se intampla, Doamna Gabriela Carciog, sotia patronului de la Evenimentul. Am fost in juriul format din Doina Levintza, Unda Pop, Gheorghe Anghel , Alex Leo Serban, Catalina Isopescu, Victor Rebengiuc. Majoritatea inclina spre Dragos Buhagiar, care realizase pentru Casa Milea, sau mai curand, in sponsorizarea d-lui Milea, o colectie foarte teatrala. O replica ingenioasa si nonconformista, la Lacul lebedelor. Am fost de partea, care a insistat foarte mult ca Marele premiu sa revina totusi Catincai Roman, proaspat intoarsa de la Paris, care adusese in concurs, o colectie realizata cu ajutorul Ioanei Oprea - Casa Intermelody si care era mai mult moda, decat scenografie . Cu un scenograf, un actor, un pictor si un profesor de istoria costumului, in juriu nu a fost de loc simplu. Mai erau si reticente legate de faptul ca autoarea era fiica unui prim-ministru, care... nu mai era prim-ministru, etc.
Alegerea a fost corecta. Buhagiar face si acum, teatru, Catinca a mai facut o vreme, moda. De Casa Milea nu s-a mai auzit nimic . Nici de Intermelody. Au participat atunci ,18 Case de Moda ! Premiati au mai fost pe langa Irina Solomon si Dragos Buhagiar : Oana Botez ( foarte buna !) care, era studenta , Modstar (fostul Centru de cercetare si proiectare a modei), Stauros ( Delia Cocisiu ), Coutoure Meme ( Mihaela Craciun) si Romanitza ( Romanitza Ciolcan, devenita Iovan.
Tot in 1994, ziarele din Iasi scriau ceva despre un fost manechin, cadru didactic la medicina, condamnat la 2 ani cu suspendare, pentru trafic de influenta si mita, luata de la niste studenti pachistanezi. Numele este familiar astazi celor interesati de moda : Irina Schrotter. Unii spun ca ar fi fost o inscenare, altii ca nu .

In aprilie1994 s-a nascut Fashion Club la initiativa Doinei Levintza. Atunci am prezentat spectacolul, care a avut loc la Cazino Victoria si in care au evoluat Adrian Oianu , Velica Panduru, Catinca Roman si elevi ai Liceului Tonitza, condusi de Unda Ppop. Doina Levintza era in cautatre de tinere talente, pe care sa le coopteze in atelierul sau, dar cred ca era interesata si de o virare a preocuparilor ei, dinspre scenografie spre moda. Voia sa intre in constiinta unui nou public, mai putin mergator la teatru, dar din ce in ce mai fascinat de fashion. Spectacolul a alternat ca si la Magia Modei momente artistice, cu defilari de moda. Citind acum, notele din ziare pe margine evenimentului, razi si plangi . In randul ziaristilor deruta era absoluta si inclinatia spre monden deja conturata. Poate asta a si determinat-o pe Doina Levintza sa produca o emisiune TV, de profil, mai tarziu (lasand la o parte ratiunile comerciale ). Fashion Club a mai organizat
o intalnire la sfarsitul anului. Seara a fost moderata de mine si de Cristian Crisbasan. Ziaristii au remarcat ,in sala pe Viorel Catarama si ... Bjon Borg (tenismanul). Au fost prezentate colectii semnate Elena Perseil, Meda si Florilena Popescu, Irina Solomon si Dragos Buhagiar .
Am retinut cu acest prilej- scria Gina Brujan Tanasache, in Curierul National din 9-11-1994 - ideea Doinei Berchina, membru fondator al clubului, de a construi in cadrul propus de Fashion Club si o sectiune de critica sau jurnalism de gen, asa cum au toate uniunile de creatie .
Din pacate Clubul nu a avut viata lunga si nu a devenit o uniune de creatie, in primul rand, din cauza lipsei unei coeziuni de breasla .

Irinei ii place inca sa se joace . Papusile dintr-o colectie anterioara au fost imlocuite de stele .
Prostanacii destepti, tocilarii adica sunt si la ea visatori . Calatori printre stele .
Colanti (refrenul stiut ), umeri marcati in genul SF lansat de Emil Dimofte prin 1994-95 si pe care si studentii de la Timisoara i-au valorificat in fel si chip , galbenul de sezon, buzunare laterale - marsupiu,suprafete matlasate, manusi lungi cu un  singur deget si o piesa foarte interesanta - alb cu stele- picouri - total look SF, candid. O colectie unitara, in orice caz - asta s-a vazut la Inter sub titlul Smart Idiots.

Am hotarat sa continui evenimentul dedicat modei, in primele zile din martie, cand apetitul tuturor pentru lucruri legate de universul feminin creste. Constatam ca si alti cativa, ca ignoranta aproape totala, a publicului in materie ( mai ales de moda internationala ) il face usor manipulabil, de catre noii veniti , sau mai vechii, travestiti in designeri. Anii lungi in care informatia externa era sistematic obturata isi spuneau acum cuvantul. In afara de cativa initiati, de la Liceul Tonitza si de la Academia de arta ,restul - public , media - nu avea alt reper decat Casa de Moda Venus, sau obiectele de la Fondul Plastic.Era si un fel de prelungire a emisiunilor pe care le faceam. Moda trece, moda vine numara cifra rotunda de 100 de editii.

In ragazul dintre prima si a doua editie am urmarit cronicile celui care fusese nemultumit ca Magia Modei ramasese la stadiul de spectacol si nu incercase o ierarhizare amanechinelor sau a designerilor (care designeri ?). Tanarul se numea Cristian Crisbasan si avea la dispozitie o pagina intreaga, la Cotidianul, in care se straduia sa popularizeze in Romania, numele unor creatori celebri in lume, sa calrifice anumite lucruri legate de sistemul modei si regulile lui .
La sugestia si cu sprijinul d-lui Valentin Paunescu, in ziarul caruia (Curierul National ) se scrisese deasemenea favorabil despre Magia Modei am ales ca locatie Barul Melody, pentru noul spectacol - dezbatere (cuvantul Talk-show nu intrase inca, in vocabularul Media !). Am invitat sa vorbeasca despre moda un estetician Victor Ernest Masek, un artist plastic Claudia Moldoveanu, un critic de fim Ileana Danalache, o scriitoare Cleopatra Lorintiu si pe directorul Institutului Francez de la Bucuresti, Norbert Dodille. In fata a circa 250 de invitati din presa si TV. s-a discutatat despre Civilizatia infatisarii (aceasta a fost tema ).Trofeul Magia Modei pentru jurnalistica de gen a fost primit de Cristian Crisbasan. Si la sugestia lui am prilejuit debutul unui tanar creator. Numele acestuia - Adrian Oianu a starnit imediat interesul . O colectie radiind de tinerete si culoare , cu multe transparente si destul nonconformism. Printre cei ce au reflectat evenimentul s-a numarat si Luana Mitran ( astazi Ibaka) . Ea a publicat in ZIG-ZAG un amplu reportaj cu fotografii proprii, din care reiesea ca in sala a fost si Ministrul Tineretului din acea perioada , cu sotia .
A doua zi am fost amfitrioana (prezentatoarea) primei defilari de moda internationala, de dupa '89, la Bucuresti cu rochii de seara Nina Ricci, la Palatul Elisabeta. Colectia a fost adusa de Anca Duma, in prefata lansarii unui parfum. Printre spectatori presa i-a remarcat pe: Mioara Roman, Doina Levintza, Zina Dumitrescu, Cornel Dinu, Dinu Patriciu (!)

Adrian Oianu s-a nascut in 1967, la Constanta. A invatat de la bunica lui sa coasa. In 1994 a plecat din tara. A lucrat mai ales in S.U.A. In 2004 a revenit in Romania. Si are succes .http://www.adrianoianu.ro

Cristian Crisbasan s-a nascut la Pitesti, in 1968. In 1987 a terminat Liceul de Arte Plastice din Bucuresti . Pasionat de fotografie, imediat dupa Revolutie a intrat in presa si a inceput sa scrie despre moda. A publicat in 2003, cartea Delicte minore din viata noastra de kitsch si in 2005, albumul de fotografii Digital sessions .
Il gasiti la http://crisbasan.blogspot.com

Pentru prima oara, la Radio a aparut o emisiune de moda. Se intitula Moda vine , moda trece. In prelungirea acestei emisiunil a inceput de martie am dorit sa fac un spectacol . Pe atunci conlucram direct cu Televiziunea, cu care Radioul facea corp comun , aveam la dispozitie sala Radio si dorinta de a ilustra multiplele lconexiuni posibile intre moda si celelate arte. Magia Modei ca spectacol si ulterior, ca manifestare s-a nascut ca o pledoarie pentru moda vazuta, ea insasi ca arta .
In spectacol, care era preluat si de Radio si de Televiziune am inclus cateva momente de dezbatere si defilari de moda, comentate, in alternanta cu momente artistice. Ilustratia muzicala a apartinut Ancai Romeci, coregrafia lui. Sergiu Anghel. Au fost invitate 10 Case de Moda dintre cele existente in epoca. S-a defilat pentru prima oara pe teme clasice:
Romeo si Julieta, Carmina Burana... Amfitrioni am fost eu si Mircea Albulescu. Valeria Seciu cu un momernt exceptional din Arta iubirii (Ovidiu), Simina Ivan, Grupul de dans Contemp cu Adaggio de Albinoni, si qvartetul de jazz Garbis Dedeian au ridicat foarte sus nivelul unui spectacol, in care moda era totusi, subiectul principal. Pe scena au evoluat 60 de manechine, ceea ce in epoca era o performanta greu de egalat. De fapt nu se practicau de loc astfel de desfasurari de forte. Si pentru ca intentia era ca aceasta manifestare sa aiba continuitate, urmand sa fie o rampa de lansare pentru tinerii designeri, dar si un prilej de a aprecia comentariile pertinente asupra fenomenului modei , am acordat un prim premiu, unei tinere jurnaliste, care ajunsese la numarul 100, cu scurtele ei, insemnari despre moda. Publicatia, care le gazduia se numea Tara si era una din putinele, care avea un spatiu saptamanal, dedicat modei sub aceeasi semnatura, Anca Aalexandrescu.
Cat priveste moda propriu zisa, cea mai spectaculoasa colectie a fost cea a atelierului doamnei Daniela Mirea ( unde este oare, aceasta doamna acum ? Franta , Italia ? ). Tot ea a semnat in introducere, o trecere in revista a principalelor repere din 100 de ani de moda , cu tinute alb-negru, stlizate, evocand pe Patou, Chanel , Dior , etc. Au mai fost colectii aduse din Arad , Brasov ( Stela Cartana), Miercurea Ciuc (Hajnal Dobos) si Bucuresti (rochii de seara- Mioara Oglinda , care era inca la Venus, tricotaje de seara- Maria Anton , Tricotextil, Camelia Herescu initiatoarea unui grup de moda numit Capricorn ... adica moda facuta in atelierele vechi , de stat , dar si primele produse ale unor case particular, care abia luasera fiinta).
Am revazut de curand inregistrarea spectacolului (care fusese oferit gratuit , de Martisor, ascultatorilor Programului 3 Tineret). Mi se pare ca rezista foarte bine si astazi, mai ales prin originalitatea formulei , calitatea momentelor artistice si bunacredinta a realizatorilor .
Ziarele vremii au scris despre asocierea surprinzatoare a muzicii clasice cu moda, despre momentele de poezie, despre rochia prezentatoarei , despre cine avenit la spectacol ... Nimeni nu remarca ce se petrece de fapt si anume ca moda poate fi un spectacol in sine si ca de atunci incolo va incepe sa devina un subiect tot mai cautat de media. Cu o singura exceptie : o cronica uriasa pe o pagina intreaga de ziar, in care dincolo de aprecieri mi se reprosa faptul ca nu am dat premii pentru cel mai bun designer si pentru cel mai bun manechin. Mai era acolo si o analiza a fiecarei colectii in parte , cu descrieri de rochii in detaliu si observatia ca valorile erau inegale . Cine era autorul, care in sinea lui isi dorea un Festival de moda si sperase sa-l gaseasca in spectacolul meu, de Martisor ? Despre el voi vorbi in episodul urmator .

1991 a fost un an anost . La Radio Romania Tineret am impus o emisiune pentru tinere : Prietena mea Eva. N-a fost prea usor . Factorii de decizie barbati ar pune mai curand in grila, sport si politica. Dar cei care veneau de la Programul 3 s-au dovedit a fi, ca manageri , mult mai inteligenti , decat managementul eminamente feminin, cu care aveam sa ma confrunt mai tarziu, in alte parti ! Emisiunea a luat premiul UNCER. Nu existau revistele glossy de astazi, unde sa poti vorbi despre moda cu ilustratie adecvata. Nu existau nici prea multi fotografi specializati ., cu exceptia lui Dinu Lazar. Dar existau ziare, din ce in ce mai interesate de concursurile de Miss. Am mai facut o edite Miss Romania la Cazinoul din Sinaia . A fost o lupta pe viata si pe moarte, pentru invitatii. A venit si Miss Montreal, care era o romanca . In concurs in afara de castigatoare, evolutii spectaculoase au avut si doua fete minunate : una care a urcat chiar pe podium si ulterior a reprezentat Romania in afara - Gabi Silaghi si o alta, a carei inaltime nu intra in standarde, dar care avea toate datele pentru a intra in showbiz - Dana Savuica . La prima editie, printre concurente a fost si Oana Georgescu .
Intre timp, lumea, mai ales cea din sistem se reorienta spre economia de piata, cauta spatii , creea sau folosea ateliere pentru a pune pe picioare Case de Moda . Mioara Oglinda - Miroir, Ella Doicescu- Bogart, Maria Anton - Promod , Ana Zdravcu Heliotrop, Liza Panait -VILI, Romanita Ciolcan- Romanitza, Stela Cartana , de la Brasov, etc.
Printre acestia si o persoana, al carei sot deschisese primele consignatii, cu ifos de boutique, sub titulatura Europa . Numele ei - Salitra. Madame Salitra avea deja bani foarte multi si tanjea dupa notorietate. Ea i-a cooptat pe Eugenia Enciu si Catalin B. manechine la Casa Venus, pentru a o conseia intr-ale modei. Si la ea am vazut intr-o prima prezentare, care a presupus un buget exorbitant, pentru vremurile respective, replici identice ale unor modele Thiery Mugler, prezentate drept creatii proprii. In culisele afacerii exista si un designer valoros, despre care nu s-a facut vorbire niciodata si care inteleg foarte bine, de ce nu dorea sa iasa in fata .
Nu era obiectivul meu sa-mi deschid agentie de modele ( publicul primelor concursuri imi daduse deja o imagine a lumii in care se putea genera atunci, o astfel de activitate...) si nici o casa de moda. Ma preocupa insa, faptul ca lipseau cu desavarsire comentatorii interesati, in mod serios de fenomen, persoanele dispuse sa sustina studentii de la Academie si nu veleitatile nevestei, climatul in care, furtul intelectual sa nu fie acceptat si cu atat mai putin aplaudat.

Prea tanara parca, pentru rochii de seara si coc .
Perfecta in Fata cu cercel cu perla.
Pe covorul rosu, culori nude.





Mai nostima in blugi !

Blonda, inalta, distinsa... Fara silicoane . Suport perfect pentru cele mai elegante tinute.
Exemplificari in O crima perfecta . Asa arata o persoana bogata cu stil si alura aristocratica.
Rochia roz ,de la Oscar era destul de impunatoare. Dar fara sutien... :)



Si alte alegeri n-au fost tocmai fericite . Rozul trimite insa, la candoare si inocenta.

Mica de statura, bruneta , sange spaniol . Chip de viezure . Alura de boemiana ( acesta este echivalentul political corect la roma-tigancusa, in franceza , gipsy in engleza si fara rezultat la cautare, in spaniola ).
Nu-i de mirare ca tine mana in sold pe covorul rosu si ca prefera fustele cu volane.



Rochia roz de la Oscar a fost mult comentata, controversata, ras-fotografiata.
Mi se pare ca i se potriveste . O rochie de expozitie, in orice caz!

In afara de comert la Istambul si politica, in 1990 romanul mai descoperise ca se poate si distra. Am participat impreuna cu doi colegi, evident foarte infierbantati de subiect ( Costin Diaconescu si Alexandru Rusu ) la prima transmisie, in direct a unui concurs de Miss . Miss Fotbal ! Va dati seama ce fantezii am produs publicului ascultator cu descrierile noastre. Pe scena trebuie sa spun, totul era de o vulgaritate, pe care o regasim si astazi in showbiz, atunci cand, un format strain e adaptat pasionalitatii noastre balcanice si cam viscerale . Subiectul m-a obligat sa ma documentez. Va reamintesc - nu exista internet. Nici telefoanele (fixe ) nu mergeau ca lumea! Frumusetea era privita in alte parti ca prilej de delectare, suport de publicitate si actiuni de binefacere . La noi, preocuparea pentru un aspect ingrijit risca sa fie taxata drept frivolitate, iar in mediul fodbalistic imi inchipui ca era privita, ca si astazi,mai ales ca obiect de consum . Cifrele puse in joc erau insa, probabil, mult mai mici ... Mi s-a parut ca cineva trebuie sa reabiliteze ideea si am scris o brosura, intitulata Vreti sa deveniti Miss ? Iar mai tarziu o carte, Cum sa devii Miss ! Ma simt si astazi responsabila, desi m-am retras inca din 1992, din zona concursurilor de frumusete, cu un oarecare dezgust, de furtuna starnita in sufletele adolescentelor, care din pledoaria mea pentru stil si frumusete nu vor fi retinut decat ca una din caile spre succes trebuie sa fie manejul incheiat pe un loc bun, pe podium.
Da . Recunosc, dar nu ca pe un lucru, cu care ma mandresc neaparat , am organizat primul concurs Miss Romania , dupa razboi. A fost un spectacol la Opera (1991), dupa toate regulile artei, televizat si care a incins spiritele natiunii. Cea, pe care juriul ales-o sa reprezinte Romania la cel mai cunoscut si decent concurs - Miss World, urmand sa plece la Las Vegas (unde picior de roman nu calcase ... ) avea, spuneau nemultumitii, fundul prea mare, sanii prea mici, parul prea moale , etc. Eu o cunosteam deja si mi se parea ca e o fata suficient de tenace, pentru a-si implini visele. Ma interesa mai putin autonomia si mai mult ambitia ei de a razbate, de a cuceri lumea . Continui sa cred ca nu a fost niciodata mai frumoasa decat in seara aceea, in rochia albastra, de papusa nevinovata , cand candoarea nu era decat partial trucata si inima ii batea gata sa-i sparga pieptul. Mentori i-au fost pe rand, dupa aceea, Mircea Albulescu, fiindca a dat la teatru, Zina Dumitrescu fiindca i l-a prezentat pe primul ei sot, Sergiu Nicolaescu , cu care a facut film, Doina Levintza, pentru care a defilat, regizorii cu care a lucrat la Bulandra... , Andrei Zinca, regizorul serialului TV. Intrebata in '90, ce crede despre dragoste, fata a spus : Ma voi indragosti de regizorul care imi va da cel mai bun rol . Am crezut tot timpul ca e vorba de o metafora.