MODA 1989 - Preistorie 2
In vara anului 1989 am plecat, cu colegii din Radio, intr-o excursie la Moscova - Leningrad - Vilnius .
Nu , nu era recrutare de teroristi si nici antrenament pentru decembrie . Habar nu aveam ce urma si nici ca ar putea urma ceva, peste cateva luni, in Romania. Era o oportunitate de vacanta, rara in epoca, de care am profitat pentru a vedea trei orase extraordinare, fiecare in felul sau. Fotografiile din acea calatorie arata ca purtam exact moda zilei - 2008. Black Jeans strech, pantofi negri, cu toc jos, siret si varf rotunjit, de lac. Blezere largi (care nu au revenit inca ) peste bluze din tricot, cu banda lata, pe coapse , croi in T si imprimeu pe piept. Hanorac cu gluga, din tricot, cu fermoar si buzunare laterale. Mai multe piese din tricot subtire, de bumbac, cu o alura absolut moderna si perfect valabila, astazi erau din colectia Ioanei Vulcanescu, un designer minunat, care a plecat inca de atunci, in Italia. Ea produsese cu putin timp in urma un show de moda, unicat in Romania, cu toate piesele din tricot cusute la Crinul . Era un spectacol in toata regula, cu mici scenete de pantomima, care punea manechinele in diferite situatii de viata. Eugenia Enciu, Melek , Botezatu si inca o fata schimbau rapid tinutele si compuneau diverse personage, cu foarte mult umor .
In grupul celor de la Radio erau pesoane foarte bine imbracate, avand ca surse fabrica de confectii de la Braila sau Confexul bucurestean, Crinul sau Curtea de Arges, care realiza haine sport, in lohn ,de o calitatae ireprosabila . Eram cu totii o aparitie excentrica, pentru localnici, care trageau de noi sa le vindem orice, pentru preturi cu care puteai cumpara electrocasnice, foarte cautate in Romania. Pentru o bluza cu gulerul mare, in bie, care se ruleaza ca o esarfa , asa cum tocmai mi-am cumparat acum, una de la Mango, cineva imi oferea echivalentul unui aspirator. Nu am dat-o si piesa, care avea intr-adevar o croiala sofisticata, a ajuns in pachetele cu ajutoare pentru Moldova, din anii ‘90.
Revolutia m-a prins intr-o scurta din material de camuflaj, montat pe burete subtire, facuta pentru Canada. Avea maneci largi, fermoar in fata, buzunare mari si guler gen Mao. O mai am si acum. Pe 22 sau 24decembrie, venind spre Radio cu un coleg, care era in blugi si purta barba, am fost somati de catre niste soldati si condusi undeva, unde se formase un comandament militar, pentru a fi legitimati. Intrand in cladire a trebuit sa trecem, sau chiar sa pasim, peste doi morti, consdiderati teroristi, in uniforme de camuflaj. Imprimeul scurtei mele era mai stilizat. Era doar kaki cu negru si din loc in loc, mai era scris cate ceva ceva in engleza. Am dat capitanului sau colonelului de acolo, legitimatiile . Ne-a privit lung, de sus pana jos si a zis ca daca nu confirma nimeni din Radio ca lucram acolo, ne aresteaza ! Nu glumea . Din fericire a mai aparut un ofiter, care auzindu-ma vorbind a recumoscut una din vocile de la Programul III. Era fan Trecem pe receptie si chiar corespondase cu noi. La numarul de telefon al secretariatului din fericire araspuns cineva care a putut de relatii despre noi. Asa ca am fost condusi, din nou pe langa cei care erau intinsi pe jos si apoi un soldat ne-a ajutat sa ne strecuram spre intrarea din Temisana, unde cu un ceas inaite tocmai fusese un schimb de focuri. De atunci n-am mai imbracat niciodata scurta aceea, dar o pastrez pentru cand se vor implini 20 de ani de la Revolutie !
Nu , nu era recrutare de teroristi si nici antrenament pentru decembrie . Habar nu aveam ce urma si nici ca ar putea urma ceva, peste cateva luni, in Romania. Era o oportunitate de vacanta, rara in epoca, de care am profitat pentru a vedea trei orase extraordinare, fiecare in felul sau. Fotografiile din acea calatorie arata ca purtam exact moda zilei - 2008. Black Jeans strech, pantofi negri, cu toc jos, siret si varf rotunjit, de lac. Blezere largi (care nu au revenit inca ) peste bluze din tricot, cu banda lata, pe coapse , croi in T si imprimeu pe piept. Hanorac cu gluga, din tricot, cu fermoar si buzunare laterale. Mai multe piese din tricot subtire, de bumbac, cu o alura absolut moderna si perfect valabila, astazi erau din colectia Ioanei Vulcanescu, un designer minunat, care a plecat inca de atunci, in Italia. Ea produsese cu putin timp in urma un show de moda, unicat in Romania, cu toate piesele din tricot cusute la Crinul . Era un spectacol in toata regula, cu mici scenete de pantomima, care punea manechinele in diferite situatii de viata. Eugenia Enciu, Melek , Botezatu si inca o fata schimbau rapid tinutele si compuneau diverse personage, cu foarte mult umor .
In grupul celor de la Radio erau pesoane foarte bine imbracate, avand ca surse fabrica de confectii de la Braila sau Confexul bucurestean, Crinul sau Curtea de Arges, care realiza haine sport, in lohn ,de o calitatae ireprosabila . Eram cu totii o aparitie excentrica, pentru localnici, care trageau de noi sa le vindem orice, pentru preturi cu care puteai cumpara electrocasnice, foarte cautate in Romania. Pentru o bluza cu gulerul mare, in bie, care se ruleaza ca o esarfa , asa cum tocmai mi-am cumparat acum, una de la Mango, cineva imi oferea echivalentul unui aspirator. Nu am dat-o si piesa, care avea intr-adevar o croiala sofisticata, a ajuns in pachetele cu ajutoare pentru Moldova, din anii ‘90.
Revolutia m-a prins intr-o scurta din material de camuflaj, montat pe burete subtire, facuta pentru Canada. Avea maneci largi, fermoar in fata, buzunare mari si guler gen Mao. O mai am si acum. Pe 22 sau 24decembrie, venind spre Radio cu un coleg, care era in blugi si purta barba, am fost somati de catre niste soldati si condusi undeva, unde se formase un comandament militar, pentru a fi legitimati. Intrand in cladire a trebuit sa trecem, sau chiar sa pasim, peste doi morti, consdiderati teroristi, in uniforme de camuflaj. Imprimeul scurtei mele era mai stilizat. Era doar kaki cu negru si din loc in loc, mai era scris cate ceva ceva in engleza. Am dat capitanului sau colonelului de acolo, legitimatiile . Ne-a privit lung, de sus pana jos si a zis ca daca nu confirma nimeni din Radio ca lucram acolo, ne aresteaza ! Nu glumea . Din fericire a mai aparut un ofiter, care auzindu-ma vorbind a recumoscut una din vocile de la Programul III. Era fan Trecem pe receptie si chiar corespondase cu noi. La numarul de telefon al secretariatului din fericire araspuns cineva care a putut de relatii despre noi. Asa ca am fost condusi, din nou pe langa cei care erau intinsi pe jos si apoi un soldat ne-a ajutat sa ne strecuram spre intrarea din Temisana, unde cu un ceas inaite tocmai fusese un schimb de focuri. De atunci n-am mai imbracat niciodata scurta aceea, dar o pastrez pentru cand se vor implini 20 de ani de la Revolutie !
